Suntem cu toții ocupați. Alergăm de colo colo încercând să rezolvăm cât mai multe lucruri, uitând sau nefiind conștienți că lista cu treburi ,,de făcut” va fi goală doar atunci când părăsim această lume.
Nici nu se pune problema să ne luăm pauze…ce să mai vorbim de a ne deconecta total din când în când și de a petrece puțin timp în compania noastră…și atât.
Este adevărat că unii dintre noi ar avea poate timp, dar ne sperie singurătatea…adică: Ce să fac doar eu cu mine? Singurătatea obligă la introspecție, introspecția obligă uneori la schimbare iar schimbarea este incomodă în general.
Alții poate se simt vinovați gândindu-se că dacă fac acest lucru sunt egoiști, ia din timpul petrecut cu copiii, cu familia, etc.
Ceea ce vă pot spune însă cu toată seriozitatea este că dacă nu vom face acest lucru de bună voie, viața ne va sili să o facem oricum, dar s-ar putea să o facă într-un mod nu foarte plăcut pentru noi.
Personal, câțiva ani din viața mea am fugit de singurătate ca dracul de tămâie. Ba eram foarte ocupată, deoarece îmi găseam obsesiv ceva de făcut, ba socializam doar din teama de a nu petrece timp cu mine, de a nu sta singură, chiar dacă asta însemna să îmi pierd timpul cu vreo colegă de facultate cu care nu aveam practic nimic în comun. Și am fugit de mine până într-un punct în care nu am mai avut unde să fug și tot ceea ce mi-a mai rămas de făcut a fost în sfârșit să mă opresc. Sigur…nu am făcut-o de bună voie…m-a obligat viața.
După ce mi-a trecut panica inițială am descoperit următoarele :
- Acesta a fost singurul mod în care mi-am putut da întâlnire cu sufletul meu
- Am ajuns la sentimentele mele cele mai profunde și ascunse
- Am reușit să vindec răni nevindecate până atunci
- Am devenit mai relaxată
- Am devenit independentă
- Relațiile cu oamenii din jurul meu s-au îmbunătățit considerabil
- Am învățat să spun NU
- Am învățat să stabilesc priorități
Momentele petrecute în solitudine sunt momente valoroase. Nu fugiți de ele! Îmbrățișați-le cu căldură și vă asigur că beneficiile nu se vor lăsa așteptate!
Un articol scris de Consilier Ana Burcheșin
